Ganduri in miez de noapte

Am constat ca ma pierd atat de usor in detalii. Atat de repede uit esentialul, pierd din vedere tinta si scopul vietii, alergand in schimb dupa himere, pe care, culmea, le mai si numesc prioritati. De fapt, sunt doar urgente asupra carora nu merita sa zabovesc mai mult decat e necesar. Si totusi, cand sunt aproape gata cu acea “prioritate” realizez cat de lipsita de intelepciune am fost si cat timp si energie am risipit facand…un mare nimic. Ei, atunci mi se parea ca e valabila doar partea cu”mare”, acum realizez ca era doar nimic. Si cu nimicuri de acest gen trece o viata de om.

De exemplu, e  important sa invat pentru un examen, dar cand imi concentrez toata fiinta la el si nivelul stresului urca instantaneu, cand uit  ca e doar un examen si ma las coplesita de “imensitatea” lui… atunci, e nevoie sa imi amintesc ca si asta face parte tot din categoria nimicurilor, care peste nici un an de zile nu va mai conta, iar in vesnicie, va fi cel mai mare nimic. De ce merg atat de departe? Pentru ca, in opinia mea, orice lucru care nu-mi este folositor pentru vesnicie, nu merita o foarte mare atentie. Si atunci care sunt lucrurile cu adevarat semnificative? Care sunt lucrurile cele mai importante?

Ce faci pentru suflet e cel mai important. Cui ii slujesti, de ce iti legi inima, ce fel de caracter ai… asta va conta.

Ce faci pentru Dumnezeu este cel mai important. La urma urmei, cum am putea avea pretentia la un loc in Cer, cand pe pamant nici nu ne-a pasat de El? Iar asta e doar un argument egoist, ca sa nu mai intru un detalii legate de motivatia slujirii Lui.

Ce faci pentru cei din jur e extrem de important, de asemenea. Sufletele oamenilor pe care ii intalnim zilnic sunt vesnice. Si totusi, nu ne pasa. Ne vedem linistiti de nimicurile noastre, in loc sa fim o raza calauzitoare spre Cer… In loc sa aducem bucurie si speranta poate  facem contrariul, mai punem si noi lemne pe focul deznadejdii, depresiei, singuratatii…

Si nu e pacat ca ne pierdem in detalii, in timp ce oamenii mor in jurul nostru din lipsa de iubire, sau de paine, sau de prieteni???

Desi nu-mi place cum suna, totusi trebuie s-o spun: suntem niste chițibușari. Adica, ne preocupam cu micile noastre “comori”. O, daca ni s-ar deschide ochii pentru a vedea adevaratele comori si bogatii!

Schimba-ne, Doamne, inima! Ajuta-ne sa renuntam la noi, sa renuntam la a ne mai invarti in jurul propriei “axe” si sa incepem sa privim la lucrurile cu adevarat importante. Sa investim pentru Cer, caci doar asta va ramane! Si sa lasam nimicurile, ego-urile…gunoaiele.

 Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii, ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.

Matei 6:19, 20

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s