Vulpile mici

Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici care strică viile; căci viile noastre sunt în floare.

Cântarea Cântărilor 2:15

Cu toții știm zicala ”Vulpile mici strică viile mari”, inspirată din acest verset, dar eu, cel puțin, nu am stat niciodată să meditez la sensul acesteia, până aseară, când, citind cu o prietenă o postare de pe blog, m-am îngrozit când am văzut câte greșeli gramaticale făcusem!! Mi-am dat seama că, din neatenție și lipsa răbdării am lăsat în urmă o grămadă de astfel de greșeli. În acel moment mi-am adus aminte de versetul cu vulpile. Chiar dacă nu la asta se referă, totuși se poate aplica și aici.

Privind în viața mea însă, văd o mulțime de vulpi, mai mari, mai mici, însă cu aceeași trăsătură distructivă. Văd obiceiuri care, fără să le conștientizez măcar, îmi fură timpul, văd gânduri care mă fac să stagnez, sau chiar mă adîncesc în trecut, în pesimism. Văd… parcă prea multe și îmi zic că ar trebui să mă apuc de vânătoare. Însă pentru asta am nevoie de arme. Pentru astfel de vulpi, arma creștinului cred că e cea potrivită. La ce mă refer? La cea mai puternică armă din Univers: rugăciunea.

Cred cu tărie că lucrurile mici care strică lucrările mari se pot alunga cu ajutorul rugăciunii, al postului și al credinței. Degeaba ne-am strădui prin eforturile noastre proprii să combatem răul din viața noastră, ajungînd doar la frustrare și deznădejde, dacă nu am cere ajutor de sus. Prin forțele noastre nu putem face nimic, dar asta nu înseamnă că stăm cu mâinile în buzunar. Desigur că e importantă și autodisciplina, dar nu e suficientă.

Așadar, la treabă! Nici o vulpe nu trebuie să supraviețuiască! Dacă ai un scop, e vital să înlături piedicile și obstacolele care stau între tine si acel scop. Altfel, te pierzi în detalii, te pierzi pe drum.

Domnul să ne ajute să dăm la o parte tot ce ne ia privirea de la ținta noastră, tot ce ne împiedică să ne îndeplinim menirea pe acest pământ și ”Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” Evrei 12:2

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s