Un nou capitol

Am intrat într-un nou an și se spune că e un nou început. Un început pentru ce? Înseamnă că trebuie să fi fost și un sfârșit.  Da, un an s-a încheiat șin un altul a început, dar să fie asta un fel de punct și de la capăt? Sau mai degrabă e doar o continuare, doar partea a….-a? Sau…poate ultimul capitol.

Când un copil se naște, el tocmai  își „scrie” primele file în cartea vieții lui sau a ei. Aceste file sunt de obicei cele mai frumoase: colorate de zâmbetul tatălui, înmiresmate de îmbrățișările mamei… Pare un basm!

Apoi, apar primele pete de cerneală, primele mâzgălituri. Culorile își pierd intensitatea și optimismul, scrisul se lăbărțează… paginile sunt umplute în grabă… Mai târziu, cuvintele aruncate la nervi sunt imortalizate pe paginile tot mai aspre, zâmbete false și priviri disprețuitoare. Ici colo, se mai zărește câte o culoare ștearsă…

Mai apoi vin pagini mai domoale, cu sclipiri de amintiri colorate, când nu mai vrem să dăm paginile atât de repede. Am vrea să zăbovim la aceeași filă timp îndelungat, dar paginile se dau una după alta, mai pline sau mai goale, mai colorate sau mai întunecate… Și-ncepem noi capitole, schimbăm cerneala, încercăm să scriem mai frumos, toate în speranța că com avea o carte mai frumoasă, mai demnă și că unele pagini le vor anula pe celelalte, iar noi vom fi mai fericiți.

Târziu, în toamnă, dăm paginile înapoi și-am vrea să mai ștergem, să mai corectăm, dar lacrimile căzute pe ele confirmă că ce-am scris va rămâne pe veci în urma noastră și e prea târziu pentru a mai putea schimba ceva.

Mai scriem câteva pagini, unii ajungem și la Mulțumiri, alții abia reușesc să facă un Cuprins, foarte puțini mai prind Epilogul.  Filele obosite gem sub puterea evenimentelor strânse într-o clipă numită Viață… Iar cartea se închide,  stiloului i se întărește cerneala, iar autorul se desparte pentru un timp de cartea lui.

„Înc-o groapă-n cimitir

Scurt e episodul.”

Acum, când stăm în fața unui „nou început” să nu uităm că ce-am lăsat în urmă și ce vom mai lăsa de acum înainte nu se mai șterge. O viață avem, scurtă ce e drept. S-o umplem cu amintiri plăcute, s-o împărțim cu ceilalți, să oferim dragoste și iertare celor din jur pentru ca să avem o carte colorată cu zâmbete sincere și vorbe care dau aripi. Nuanțele cele mai diverse ale sufletului să le punem pe hârtie cu sinceritate și dragoste, fără să ne temem că vom fi criticați.

În anul acesta, ne bucurăm mai mult, să să facem din bucurie un mod de viață. Dar acest lucru este real doar când Creatorul nostru e de față. El vrea să-și lase amprenta pe cărțile noastre, vrea să fie ne ajute să scriem ceva frumos. Îi vom permite această bucurie Celui ce a lăsat Cerul pentru a se naște într-un grajd umil? Celui ce-a ales crucea pentru  a ne oferi viață eternă?

El vrea să fie și Autorul cărții tale. El știe mai bine ce să scrie, ce culori să pună… dar nu va face acest lucru fără acordul tău. Dă-i stiloul și cartea. E decizia care îți va aduce mult-căutata fericire.

Un an cu file de aur, un an cu file desprinse din cer îți doresc!

Și nu uita: fiecare capitol te apropie tot mai mult de trecerea spre veșnicie.

0c57ac26510ca91f78c4f48371bf61c9

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s