De la vorbe la fapte

Constat că ne este atât de ușor vorbim despre fapte mărețe, despre idei strălucite… Suntem experți în definirea, clasificarea și remedierea problemelor… la nivel teoretic!

Limba noastră nu se mai odihnește din a ne trâmbița eroismul sau cel puțin faptele bune pe care, vorba vine, de multe ori avem doar intenția de a le face. De la a spune până la a face este însă un drum atât de lung…

Promitem că vom face cutare și cutare lucru, dar uităm, sau amânăm, sau…renunțăm. Și-atunci rămânem cu intenția. Și cu regretul. Nu știu dacă vouă vi s-a întâmplat să-i spuneți unui prieten că-l sunați „deseară” sau că îi trimiteți imediat mesajul și imediatul ăla să se transforme în ore, iar „deseară” în săptămâni. Mie mi s-a întâmplat. Și ceea ce a urmat nu mi-a făcut deloc plăcere.

Discutând cu o prietenă, am ajns la concluzia că trec prea ușor peste aceste„detalii” și de multe ori i-am dezamăgit pe cei dragi cu promisiuni ieftine pe care știam că nu le voi ține. Am realizat că acea credincioșie în lucrurile mici despre care ni se tot predică stă și în a-ți ține cuvântul, indiferent dacă l-ai rostit în pripă, fără să stai prea mult pe gânduri, sau ai făcut o promisiune de moment doar ca să ieși dintr-o situație mai puțin confortabilă.

A fi de încredere nu înseamnă doar să păstrezi un secret ce ți-a fost încredințat, ci și a face ceea ce spui. Spunea cineva că atât de ușor ne este să le promitem prietenilor că oricând vor avea o problemă pot să apeleze la noi cu cea mai mare încredere, însă atunci când problema se ivește, ne întoarcem spatele și ne prefacem că nu știm nimic.

Stau și mă uit la mine în primul rând și trebuie să recunosc că mai am de lucru în domeniul ăsta. Îmi dau seama că mai mult prețuiește o promisiune împlinită decât o mie de promisiuni rostite. Mai mult face o faptă bună neanunțată decât sute de teorii legate de „cum să faci o faptă bună”. Chiar și la matematică, atunci când profesorul enunță o teorie pare limba chineză până nu demonstrează printr-un exercițiu practic (sau asta se aplică doar marilor „iubitori de matematică” așa cum sunt eu? 🙂 )

Următoarea povestire e un exemplu de cuvinte versus fapte.

Se spune că într-o zi trei femei s-au întâlnit la fântâna care asigura apa întregului sat (pe vremea când încă era acest obicei). Fiecare din ele avea câte un băiat și cum locuiau în același sat, cei trei erau buni prieteni. Astfel, prima femeie începu să-și laude fiul, spunându-le celorlalte două cât de grozav este acesta. A doua femeie, să nu fie mai prejos a început și ea să se laude cu fiul ei. A treia stătea și le asculta pe celelalte două fără să scoată un cuvânt. Primele două femei se întreceau în cuvinte de apreciere, ba că al ei e mai harnic, ba că celeilalte e mai puternic și tot așa. A treia femeie tăcea. Și-au umplut suratele noastre gălețile și s-au îndreptat spre casă. Pe drum, de cine dau ele? Tocmai de fiii lor mult-iubiți care se jucau cu o minge. Vâzîndu-și mama încovoiată de la greutatea găleții, fiul celei de-a treia femei alergă îndară spre ea s-o ajute. Ceilalți doi copii și-au continuat joaca fără probleme, ba mai mult râzând de prietenul lor care a mers să-și ajute mama.

Morala? Mai bine puține cuvinte urmate de fapte, decât cuvinte din belșug și doar atât!

Vă doresc spor la împlinit promisiuni și declarații uitate!  Și să ne concentrăm mai mult pe verbe precum „a face” decât pe cele de genul „a spune”!

Oamenii-nu-se-deosebesc-atat-prin-ceea-ce-zic-cat-prin-ceea-ce-fac.Mihai-Eminescu

Advertisements

One thought on “De la vorbe la fapte

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s