Recunosc!

Recunosc. Mă plâng prea mult. Aproape în fiecare zi, cel puțin o dată îmi spun că nu mai pot. Și totuși merg mai departe. Cum? Nu știu, dar continui să merg, cu inima frântă uneori, înotând într-un ocean de lacrimi sau adâncindu-mă în ceața deasă ce mă blochează în propriile-mi îngrijorări.
Și îi spun lui Dumnezeu că nu mai pot și uneori tot ce aud e tăcere. Și parcă-mi vine să strig: Doamne, nu auzi??? NU MAI POT!!!
Tăcere…
Zilele astea, în timp ce făceam temele cu unul dintre copiii de la fundația unde fac voluntariat, aproape mi-am ieșit din fire când acesta, fără să se concentreze deloc, îmi dădea replici de genul: Nu știu! Nu pot! Și încercam să-l conving că poate, că știe, doar să își concentreze mintea pe subiect. Și din nou:„Nu mai pot! Nu știu!”
Ahhhhhh!!! Pălmi îmi venea să-i dau. Apoi, dintr-o dată, m-a lovit adevărul. Auzeam clar în mintea mea: Și tu faci la fel! Și tu repeți mereu că nu mai poți, că nu mai știi ce să faci, că ți-e greu, când de fapt, mai poți continua mult timp după ce ai zis „Până aici!”

 

Parcă văd cât de enervantă pot fi pentru Dumnezeu când îi repet același refren nenorocit, știți, Lui, Celui Atotputernic, Cel care ne-a lăsat promisiunea că și noi putem TOTUL, cu ajutorul Lui!

…………
Azi, soarele a șters urmele ploilor. Azi nu simt nevoia să spun „Nu mai pot”, dar mâine? Sau poimâine? Voi dovedi că am învățat ceva sau voi continua cu plângerile?
Recent mi-a fost reamintită o poezie foarte dragă mie, care spune așa:
Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele brațe slute
care să lupte nu mai vor.

Cât inima în piept îți cântă
ce-nseamnă-n luptă-un braț răpus ?
Ce-ți pasă-n colb de-o spadă frantă
când te ridici cu-n steag, mai sus ?

Înfrânt nu ești atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ți-s.
Adevaratele înfrangeri,
sunt renunțările la vis.

 

Să facem în așa fel încât renunțarea să nu fie niciodată o opțiune!
Să luptăm cu gândurile negre, cu descurajarea și cu toate celelalte obstacole! Secretul, însă,  este să nu luptăm singuri, ci să-L chemăm în ajutor pe Cel ce a învins cea mai grea luptă-asupra morții! El, Fiul Lui Dumnezeu este gata oricând să ne vină în ajutor… dacă îl chemăm dintr-o inimă sinceră! 🙂caab612b55c20dfa65c497f518ed8ac9

sursa foto: Pinterest

Advertisements

4 thoughts on “Recunosc!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s