Ca tată
, eu duc ștafeta pentru fiica mea. Îmi aduc aminte de ziua în care s-a născut Laura și de perioada în care o țineam în brațe când febra îi era atât de mare, încât își dădea ochii peste cap. Îmi amintesc de vremea când și-a rupt degetul la ușa mașinii și am strâns-o în brațe. Îmi amintesc cum
repetam împreună tabla înmulțirii înainte de testele mai grele.
repetam împreună tabla înmulțirii înainte de testele mai grele.
Când mingea de volei i-a căzut la picioare de trei ori la rând, am strâns-o pe Laura în brațe ca să-și ascundă lacrimile la pieptul meu în timp ce suspina: “Cu toții cred că nu sunt bună de nimic…”. Am stat lânga ea tot restul zilei apărându-i onoarea și apărând cu vijelie o altă eventuală lovitură împotriva “dragei” mele.
Am vorbit cu ea despre anii de gimnaziu și despre faptul că atunci se afla în punctul de vârf al adolescenței…
View original post 1,175 more words
Ecouri 