Tocmai am terminat de (re)citit o carte minunată- „Pași spre cer”. M-a impresionat atât de tare și mi-a deschis ochii asupra unor lucruri mai adânci, pe care atât de ușor le trec cu vederea.

Cartea este, de fapt, jurnalul unei femei, de la vârsta de 17 ani până aproape de sfârșitul vieții și prezintă într-un limbaj simplu și clar drumul străbătut de Ecaterina- protagonista povestirii- de la adolescență la maturitate, de la orgoliu la smerenie și renunțare de sine. Am savurat pur și simplu descrierea luptelor interioare prin care această fată a trecut și în care mă regăsesc și eu de atâtea ori. M-au impresionat până la lacrimi sacrificiile pe care aceasta a trebuit să le facă și viața plină de suferință și greutăți prin care a trecut, dar și modul în care Dumnezeu i-a șlefuit caracterul și a transformat-o într-o soție și mamă model.

Pintre multele idei și principii transmise de Elizabeth Pretiss, autoarea cărții, cel mai mult m-a răscolit renunțarea la sine. Într-o lume în care se promovează că tot ce vrei trebuie să obții, că acum și aici e totul, deci Carpe diem! e așa de greu să înțelegem că nu tot ce ne dorim e bun și pentru sufletul nostru și că în viață trebuie să mai și pierdem, să mai și renunțăm.

Și cea mai grea renunțare e renunțarea de sine. Să renunți la ideile tale, la visurile și la pasiunile tale pentru Domnul… e greu, e foarte greu! Să spui „Facă-se voia Ta!”, deși ești convinsă că aceasta poate însemna orice, chiar dureri și suferințe, singurătate și greutăți… trebuie să ai tărie de caracter.

Nu știu de ce Domnul îmi vorbește din nou despre renunțarea de sine. De fapt sunt sigură că încă nu am învățat această lecție și El vrea s-o învăț, de aceea și la biserică s-a vorbit în dimineața asta despre a fi robii Lui Hristos și a-L lăsa pe El să trăiască în noi.

Așa cum Domnul a șlefuit caracterul Ecaterinei dându-i o cumnată și un socru mai dificili, tot așa poate și noi avem persoane prin care Domnul ne modelează. Dacă le privim din acest unghi, cred că le putem iubi. Dacă nu, ne vom revolta și ne vom încăpățâna, spre nefericirea noastră și a celor din jur.

Doamne, ajută-ne să renunțăm de bună-voie la eul nostru, la ambițiile noastre și să te lăsăm pe Tine să trasezi drumul vieții noastre așa cum vrei Tu, iar noi să stăm ascultători, prețuind și spinii și ghimpii și primindu-le pe toate cu bucurie!

P.S. Recomand tuturor fetelor (și nu numai) cartea despre care am scris! Avem multe de învățat din ea.

 

Advertisements

2 thoughts on “

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s