Lecția de mulțumire

Zilele trecute am fost într-o scurtă misiune în Oltenia, iar la întoarcere, am trecut pe la o familie care are 7 copii, din care 6 sunt luați în plasament. Atât acum, cât și data trecută când i-am vizitat, am rămas uimită de atmosfera de la ei. Plutea în aer o mulțumire și o bucurie plină de pace, deși nu le este deloc ușor.

Au avut susținere financiară, parcă, din partea unei fundații, dar acum nu mai beneficiază de acest ajutor, plus că mama are probleme de sănătate, cu alte cuvinte nu le este deloc ușor.  Ceea ce m-a impresionat de-a dreptul a fost când tatăl ne-a mărturisit că el lucrează pentru 400 de lei (șofer pe autobuzul școlii). Ne-a spus că e mulțumit. I-a cerut Lui Dumnezeu un loc de muncă și acum că îl are, e foarte bucuros și e mulțumit cu un acești bani (că eu nu pot să numesc ăsta salariu).

Ne-am mai spus că atunci când oamenii îl întreabă cum se poate mulțumi cu atâta, el le răspunde că „e puțin dacă te compari cu unul care are 20, 30 de milioane, dar dacă te compari cu cel ce nu are nimic, e mult.”

Cât contează să ai mulțumire în inimă…! Din nou, îmi vine în minte versetul acela drag mie, din Proverbe 15:5

Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.

Este o răsplată foarte mare pentru cel cu inma mulțumită. E și o promisiune.

Am observat însă că nemulțumirea este ca un viciu, pe care cu cât îl practici mai mult, cu atât mai greu e să te „detoxifici”. Și te nenorocește la fel ca orice alt viciu. Îți afectează viața și te conduce spre amărăciune și spre multe alte rele.

Mulțumirea e o floare rară, cum zicea cineva. Dar e atââât de frumoasă!

Mulțumirea a fost și soluția la multe situații din viața mea. Vă dau doar un exemplu personal și chiar amuzant: am învățat să rămân mulțumită chiar și în situațiile de genul celei de azi, când cineva a încercat să ghicească ce vârstă am și mi-a dat cu 8 ani mai puțin. Acum râd când mi se spune că am față de copilă, dar înainte mă deranja foarte tare lucrul ăsta.

Deși pare uneori un lucru banal, mulțumirea e foarte importantă. Problema e că mereu ne comparăm…. cu cei mai bogați/inteligenți/ frumoși/ faimoși ș.a.m.d. Niciodată cu cei mai dezavantajați ca noi.

E bine că ne mai „apar” în cale oameni care au cu mult mai puțin ca noi și atunci realizăm cât suntem de fapt de binecuvântați.

Mi-aduc aminte de o poezie pe care am scris-o într-o vreme când mă confruntam mult cu această problemă. Numără-ți binecuvâtările se numește. În momentele în care încep să mă frământ cu ce nu am, fac acest mic exercițiu, de a privi la lucrurile pe care am. Și starea mi se îmbunătățește considerabil.

La final, vreau să-ți pun o simplă întrebare la care să meditezi și să-ți răspunzi în mod sincer: Ce fel de inimă ai? O inimă mulțumitoare, recunoascătoare sau una  nemulțumită, care privește mereu la ce nu are?

Iar dacă te confunți cu probleme la capitolul acesta, îți recomand două cărți minunate, care te pot ajuta:

 O mie de daruri, scrisă de Ann Voskamp și  Alege să fii mulțumitor de Nancy Leigh DeMoss.

Multă mulțumire! 🙂

1509707_908936109118564_5841280125610137486_n

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s