Iarnă, dulce iarnă

Anul acesta, iarna a venit mai târziu. Dar și când a venit toată lumea s-a bucurat. Cred că așa vom aprecia mai mult zăpada. La noi acasă cel puțin, când a venit vorba de curățatul zăpezii din fața casei, vreo patru din cei șapte copii și-au dat cuvântul că vor îndeplini această sarcină. 🙂

Dacă anul trecut, iarna m-a găsit într-un apartament, la oraș, anul acesta am putut să o întâmpin de la țară, cu alte cuvinte din locul în care iarna e cea mai frumoasă. Comparând cele două locuri, constat că satul are un farmec aparte pe care orașul nu îl are. Pe mine, cel puțin, iarna la oraș mă deprimă.

Anul trecut, la începutul iernii am scris o poezie care îmi confirmă acest lucru:

Prima zi de iarnă m-a gasit intr-o melancolie de toamnă tarzie
Si m-a cam luat prin surprindere, cu fulgii ei albi si mari
Căzându-mi pe ochi,
Cu frigul ciupindu-mi obrajii,
Și colorându-i în culorile cireșelor.

Mireasma de sărbători s-a pornit peste tot,
Orașul se împodobește,
Oamenii se opresc inevitabil
Și privesc în sus,
În timp ce zăpada le albește creștetul.

Au apărut portocalele, mandarinele și bomboanele de pom,
Iar lumea se înghesuie la cumpărături
Ca și cum acestea ar aduce atmosfera de sărbătoare cu ele,
Fără să facă diferența între cauzele și efectele Sărbătorii.

Ornamentele de Crăciun umplu rafturile supermarketurilor,
Colorate, stralucitoare și atrăgătoare,
Ca și cum n-ai putea fi fericit fără ele.

Între timp, zăpada cade și cade și cade
în același ritm legănat și melodios
Împodobind străzile cu simplitatea și strălucirea ei
Și parcă ar vrea să purifice omenirea
Fără speranță însă.
La câteva minute după ce ajunge pe pământ
Toată sfințenia ei albă se transformă în cenușiu
Grație inovațiilor și inteligenței mecanice.
C’est la vie!

E prima zi de iarnă.
Zăpada mi-a reînviat latura creatoare
Și-mi vine să renunț la tot ce nu mă definește
să fac o cotitură de 360 de grade
și s-o iau de la început.

Dar realitatea exterioară mă izbește
Și-atunci mă resemnez și privesc în continuare zăpada
Care cade, cade, cade și mă liniștește.

Asta era starea mea din decembrie anul trecut. Anul acesta n-am scris (încă) nici o poezie despre iarnă, în schimb am făcut câteva poze care arată cât e de frumoasă iarna la țară.

Ce poate fi mai plăcut într-o zi de iarnă, la sfârșitul anului, când totul e alb afară decât să admiri frumusețea creației, să te bucuri de zăpadă, să te joci cu copiii, amintinudu-ți de iernile copilăriei și să îi dai slavă Creatorului pentru frumusețea naturii?

DSC_0562 DSC_0715

DSC_0512

DSC_0575

DSC_0814

DSC_0823

DSC_0724

DSC_0789

DSC_0886

DSC_0265

DSC_0601

DSC_0969

Advertisements

4 thoughts on “Iarnă, dulce iarnă

  1. Anul trecut ai scris despre zăpadă, iar anul acesta ai simţit-o mai mult.:) Frumoase pozele, chiar e mai frumoasă iarna la ţară. Poate şi pentru că ne ţine departe de aglomeraţia şi magazinele pline.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s