Învățând de la soare

Notă: Am scris rândurile de mai jos cu vreo două săptămâni în urmă, dar le-am lăsat între Ciorne, însă frigul și întunecimea zilei de azi mi-au amintit de soarele despre care am scris mai jos. Încă odată realizez ce bine e să scrii toate lucrurile frumoase ce ți se întâmplă, sau pe care le surprinzi… ca să ai provizii pentru altfel de zile. 🙂

Astăzi a fost o zi senină și frumoasă. O atmosferă parcă de primăvară, în care soarele a fost generos… în multe moduri. Pe lângă lumina exterioară, mi-a luminat și sufletul cu o lecție tăcută, dar profundă.

Am avut o întâlnire cu stuff-ul organizației la care lucrez și cineva prezenta ceva în fața grupului. Și cum stăteam eu și ascultam, razele soarelui pătrundeau așa frumos prin ferestrele mari ale încăperii. La un moment dat, soarele a ajuns și-n locul în care stăteam eu, razele sale scăldându-mi fața și încălzindu-mă, dar în același timp făcându-mă să nu mai văd bine în jurul meu, așa că mi-am făcut umbră cu mâna încercând să mențin cât de cât contactul vizual cu persoana care vorbea.

Dar apoi m-am luminat și la figurat, nu doar la propriu. 🙂  M-am gândit la lumina și dragostea pe care le primim de Sus, de la Tatăl Luminilor, de la Cel ce e Dragostea absolută. Ce căldură sufletească, ce lumină dulce, ce sentiment de pace adâncă, știind că suntem iubiți profund și legați cu funii de dragoste

Apoi mi-a trecut prin minte faptul că așa cum soarele acaparează întunericul dintr-o încăpere și umple totul de lumină, dând strălucire, tot așa, când sufletele noastre sunt umplute de dragostea divină, tot interiorul nostru se transformă, emanând o mireasmă plăcută. Mai mult decât atât, schimbă modul în care privim în jurul nostru.

Când inimile noastre se alimentează cu Lumină, vedem altfel viața, oamenii, pe noi înșine…Vedem totul  mai luminos, privirea noastră nu se va mai concentra pe alții atît de mult, ci pe Sursa luminii.

Dar uneori, așa cum azi, prin dreptul meu a trecut cineva, blocând pentru câteva secunde lumina soarelui, tot la fel se interpun o mulțime de lucruri între noi și Lumină, lucruri care ne pot atrage atenția și ne fac să deviem de la scopul pentru care am fost creați. Nu mai are rost să insist asupra acestui aspect, aici fiecare știe cel mai bine care sunt lucrurile care îl despart de Dumnezeu și/sau de scopul central al vieții.

Trist e că ne obișnuim atât de tare cu acele „mărunțișuri” încât atunci când suntem puși din nou față în față cu Adevărul, Acesta ne orbește, la fel cum lumina soarelui pare de nesuportat după ce ieșim dintr-un loc întunecos.

Personal, ador soarele în toate ipostazele sale și pot să spun că am învățat multe lucruri observându-l. De la razele soarelui am mai învațat lecții prețioase prin faptul că deși sunt invizibile, ele transmit lumina și căldura soarelui. Nu le vedem, dar le simțim și ne bucurăm de beneficiile lor. Ele sunt săgeți ce indică spre soare, nu spre ele însele. Cred cu toată convingerea că un creștin adevărat e ca o rază de soare ce arată spre Dumnezeu. Un creștin ar trebui să lumineze și să încălzească tot ce e în jurul lui –transparent- lăsând să se vadă strălucirea Soarelui.

Aș fi vrut să fac o descriere mai reușită, dar nu prea am avut inspirație, oricum, sper că ați prins esența și ați înțeles comparația. 🙂

Iar la final, vă las o strofă dintr-o poezie foarte dragă mie (Aș vrea să fiu, de Traian Dorz)

Și aş mai vrea să fiu ceva:
O rază lucitoare –
Și străbătând în lumea rea
Să duc lumina undeva,
Să încălzesc pe cineva
Și să mă-ntorc în Soare…

c00d9e6b70ce7461732d3c7d59c64c4b

sursă foto: Pinterest

Advertisements

One thought on “Învățând de la soare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s