Recenzie de Carte

Ați încercat vreodată să dați examenul de conducere fără să învățați nimic? Dacă da, ați căzut, nu? De ce? Pentru că nu ați citit manualul, nu ?

Ați încercat să puneți în funcțiune un anumit aparat, fără să respectați pașii din manualul de uitilizare? N-ați reușit, bănuiesc.

Sau, poate ați încercat să faceți o prăjitură nouă, văzută la cineva, dar ați zis că merge și fără rețetă. Rezultatul a fost probabil…necomestibil. 😀

Eu acum încerc să învăț să cânt la vioară. Am încercat așa, de una singură, mi-am zis că nu poate fi așa greu, că nu-i mare diferență între mandolină și vioară, dar ambiția mea a fost dărâmată după niște scârțâituri care seamănă cu orice altceva dar nu cu o vioară. 😀  Așa că a trebuit să recurg la alte mijloace… adică la YouTube.

Înțelegeți unde vreau să ajung? Pentru orice facem în viață avem nevoie de un „manual de instrucțiuni”, într-o formă sau alta.

Mergând pe acest raționament, creștinismul, ca și celelalte religii de fapt, are un manual de instrucțiuni, o Carte care îi ghidează pe creștini și le dă toate indicațiile necesare pentru a ajunge la Țintă și pentru a avea o călătorie de succes. Asta pentru că, prin definiție, ce sunt creștinii? Sunt niște „străini și călători pe pământ” (Evrei 11:13)

Mi se pare absolut normal ca cineva care se declară creștin să cunoască Manualul creștinismului, pe care, unii (pe bună dreptate) îl numesc „Scrisoarea de dragoste a Lui Dumneze”. Mi se pare de la sine înțeles ca un creștin să cunoască acest Manual, adică să-și cunoască identitatea raportată la Tatăl lui; să știe cine este Tatăl lui, în primul rând; să știe cum este El și ce așteaptă El de la copiii Lui.

Un copil de Dumnezeu își ascută Tatăl pentru că îl iubește, nu pentru că „trebuie”, îi citește Cuvintele cu sete și le și împlinește.

Auzeam recent o întâmplare despre cineva care își făcea bagajul pentru o călătorie. Când era aproape plină valiza, i-a spus prietenului său că mai are de pus o lanternă, o busolă, un ceas, o hartă, o sabie, un GPS și apoi e gata. Uimit, prietenul său l-a întrebat unde mai are loc pentru toate, la care celălalt îi răspunde: „Aici.” luând Biblia și punând-o peste celelalte lucruri.

Biblia este mai mult decât o simplă carte, Ea este Cartea. Metaforic este numită și „Sabie”, „Foc”, „Lumină”… toate acestea pentru că Biblia este Cuvântul Lui Dumnezeu revelat omenirii.

Se spune că Biblia este „singura carte al cărei Autor este prezent atunci când o citești”, afirmație perfect adevărată dacă atunci când o citești îi ceri Autorului să fie lângă tine și să te ajute s-o înțelegi, pentru că sunt mulți cei ce o citesc ca pe o carte de istorie, sau cu alte intenții și ratează mesajul Tatălui pentru ei.

Biblia este singura carte care are potențialul de a-ți transforma radical întreaga viață, pentru că „în timp ce unele cărți informează, altele reformează, numai Biblia transformă.” Pe mine una m-a transformat și mă transformă zilnic.

Dar oare toți creștinii o citesc? Toți o prețuiesc la adevărata ei valoare? Toți o aplică în viața lor? Nu. Categoric nu. Trist și ilogic, parcă.

Și totuși, atunci când mintea este ocupată cu alte lucruri, e așa de ușor să uităm de Cuvânt. Într-o lume a virtualului, a audio-vizualului, se pierde așa de ușor pofta după hrana aceasta pentru suflet. Ne umplem mințile și inimile cu imagini, sunete, senzații de tot felul, fiind flămânzi după o mulțime de lucruri mai puțin după Cuvântul Tatălui.

Mi-ar plăcea să fiu în ipostaza în care să spun asta doar din observația asupra altora, dar din păcate vă spun asta din proprie experiență și trebuie să admit cu tristețe că e adevărat următorul vers „…sătui de lucrurile pe care le avem ne-am pierdut foamea de Pâinea Vieții”.

Creștinismul nostru s-a transformat dintr-o relație într-o religie. Dintr-o relație vie cu Tatăl, într-o formă goală, un ritual pe care unii îl fac de ochii lumii, iar alții pentru a-și liniști conștiința. Și apoi începem să ne mirăm de direcția în care merge societatea. Ne mirăm de deciziile pe care le iau „mințile luminate” și de ilogica din viața unora.

Suntem de-a dreptul șocați de drepturile acordate homosexualilor și în curând și altora, dar asta n-ar trebui să ne uimească deloc. Ce altceva pot face niște oameni care au abandonat Cartea care le arăta ce e bine și ce e rău și au înlocuit-o cu tot felul de producții ale post-modernismului?

Dacă legile nu sunt guvernate de principii creștine, logic că vor fi guvernate de alte principii și reguli, sau poate folosesc cuvânte prea arhaice… pentru că a avea principii de viață începe să fie o ceva care intră în contradicție cu relativismul zilelor noastre.

Revenind la tema acestei postări….Biblia, consider că atunci când ne ghidăm viața după Ea, vom ști să facem diferența între bine și rău, vom ști să ne ferim de zonele gri și să evităm ceața confuziilor.

Eu zic că o societate care îl exclude pe Dumnezeu și automat Cuvântul Său este o societate al cărui declin este inevitabil și ireversibil și dacă privim puțin în istorie vom vedea că acest lucru e adevărat.

Cu toate astea, nu putem impune nimănui ce să creadă și ce să accepte, dar putem fi noi înșine creștini adevărați, oameni integri, puternic ancorați în Cuvintele Tatălui, dovedind că a merge împotriva curentului este posibil, chiar dacă nu e ușor.

Creștinism fără Biblie nu există. Există doar copii nereușite ale creștinismului, imitații, așa cum sunt sucurile alea „cu aromă de…”. De aceea există atâtea ramuri și confesiuni și mulți care și-au făcut o teologie după ceea ce spun alții, nu după ce spune Dumnezeu.

Trist e că sunt oameni care se declară creștini, dar nu știu nici măcar cine a scris Biblia, ce să mai vorbim de ceea ce scrie în Biblie.

Trist e că pe Bibliile noastre se pune praful, în timp ce pe telefoanele și computerele noastre se adună microbii, de la atâta folosire, oricând și oriunde.

E trist că luăm la biserică telefoane, aparate de fotografiat și multe altele, dar lăsăm acasă Biblia.

E trist că suntem suntem atât de disperați să avem cărțile lui X și Y, umplând rafturile bibliotecilor cu fel de fel de cărți, iar Biblia e lăsată într-un colț printre cărțile vechi. Suntem dornici să aflăm noi teorii, noi idei… sau orice altceva mai apare nou, dar Cartea care le știe pe toate și care e mai actuală decât orice carte, o lăsăm deoparte…

2ff8fefad0add93208ee9ad0ab84bbb3

Mă opresc din pledoarie și închei cu o rugăciune care m-aș bucura să se împlinească mai întâi în dreptul meu cât și în dreptul tău :

Doamne, dă-ne curaj să stăm drepți în fața valurilor ideologice ale postmodernismului și să avem rădăcinile înfipte în Cuvântul Tău pentru ca nimeni și nimic să nu ne smulgă din mâini ceea ce ne-ai încredințat! Și te mai rugăm să ne dai o inimă plină de dragoste pentru toți oamenii, urând păcatul, dar iubind păcătoșii, așa cum Tu o faci. Amin!

bible

Advertisements

2 thoughts on “Recenzie de Carte

    1. Mă bucur dacă a fost utilă. 🙂 Cred că toți avem nevoie câteodată să ni se aducă aminte de importanța citirii Bibliei.

      O seară frumoasă să ai!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s