Punct și de la capăt

Oficial, am terminat-o cu școlile. După 17 ani de studiat e cam suficient pentru mine. 😀

Unii dintre mai-înaintații în vârstă ai familiei nu vor mai avea atâtea motive să mă compătimească, alții se vor bucura că nu mai trebuie să îmi dea bani, alții că mai stau pe-acasă sau că îmi reiau viața care în ultimul timp a cam rămas ”on hold”.  🙂

Cam asta e. Sunt foarte recunoscătoare că am terminat cu bine și mai ales că am finalizat lucrarea de disertație… by GOD’s grace! Pot să spun că ultima etapă, cea a masterului, m-a provocat mult și mi-a deschis mult ochii în unele privințe.

Acum stau și privesc în urmă gândindu-mă cum a trecut timpul de repede. Parcă ieri alergam să mă înscriu la master, având un ditamai rucsacul în spate, pregătită de tabără…

Cineva m-a întrebat ce o să fac în continuare. I-am spus că o să continui să trăiesc. 🙂 Altceva… nu știu. Am câteva proiecte în minte, dar nu-mi mai fac planuri pentru că de prea multe ori, Dumnezeu mi-a dat toate planurile peste cap. Așa că o să-L întreb pe El cam ce planuri are pentru mine și între timp, eu îmi văd de implementarea planurilor din trecut. 😀

Uneori, viața e atât de intensă încât timpul pur și simplu zboară. Altădată, parcă totul merge în reluare. Sunt zile și zile. Așa, de distracție, am început să-mi scriu în unele zile, o scurtă propoziție al cărei început suna la fel de fiecare dată: „Astăzi, viața e…..” și completam în fiecare zi cum mi se părea viața în momentul respectiv. După câteva săptămâni, „media” adjectivelor din fiecare zi ea ieșit foarte… „nuanțată”. :))

Citeam zilele astea dintr-o broșură de meditații zilnice (Cuvântul Lui Dumnezeu pentru astăzi) niște cuvinte foarte încurajatoare pe care vi le las și vouă, poate aveți nevoie de ele.

„Cu toții trecem prin momente în care avem impresia că Dumnezeu s-a mutat și nu a lăsat nici o adresă de corespondență. Dar tăcerea nu înseamnă absență. Uneori, Dumnezeu ne spune: „Opriți-vă și să știți că Eu sunt Dumnezeu.”(Psalmul 46:10). Trebuie să ai sentimentul siguranței depline pentru a sta în liniște cu cineva. Tăcerea mută accentul de pe cuvinte și zidește un nivel de intimitate în care ele nu mai sunt necesare. Dacă dorești să te simți confortabil în relația ta cu Dumnezeu, învață să stai în tăcere în prezența Lui. Tăcerea îți testează credința. De câtă credință ai nevoie când cineva îți călăuzește fiecare pas? E ca și cum un părinte ar alerga alături de copilul lui care învață să se dea cu bicicleta. Acum copilului îi lipsește încrederea, dar va părea ciudat dacă la douăzeci și cinci de ani părintele mai aleargă lângă el! La un moment dat, Dumnezeu își ia mâinile de pe ghidon ca să vadă cât de mult ai progresat. Și o vreme, calea ta va părea șovăielnică. Acesta este momentul în care demonstrezi unde ai ajuns și în Cine îți pui încrederea.”

Uneori, finalurile lasă în urmă nostalgie dar și anxietate. Tocmai de aceea, a avea în Cine să-ți pui încrederea și să-ți ancorezi speranțele e absolut vital. Zic și eu cum a zis un copil: „Doamne, ce bine că exiști că altfel nu știu ce ne-am face!” 🙂

7753d84381a599d771406f50c1dfb63b

Advertisements

One thought on “Punct și de la capăt

  1. Felicitări pentru terminarea acestei etape. Parcă ieri erai anul trei la Emanuel. Ce trec anii!

    Legat de planuri de viitor, în urmă cu doi ani de revelion un pastor ne-a lăsat o provocare: lasă-L pe Dumnezeu să te surprindă! Cred că e o ideea faină!

    Mult har și binecuvântare!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s