Zilele astea mă tot gândeam la odihnă, la cum să mă odihnesc în ciuda tuturor lucurilor urgente sau importante de pe lista mea de TO DO.
De curând am împlinit 25 de ani şi mi-am dat seama ca în sfertul ăsta de secol cât mi-a dat Tatăl viață, principiul meu a fost ceva de genul “Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta…” (Eclesiastul 9:10)
Şi nu cred că a fost greşit, dar de multe ori, mi-am consumat energia într-un mod neînțelept, ajungând apoi să mă epuizez.
În facultate ni se tot vorbea de burn-out şi pe vremea aia ziceam “Prostii! Tre’ să fii tare sensibil sa ajungi acolo. Astea-s fițe!” Daaaar… după aproape doi ani de lucrat cu oamenii, constat că de fapt e chiar foarte uşor să ajungi acolo, mai ales dacă eşti ca mine, mereu gata să dai o mână de ajutor sau să faci lucrurile perfect.

Gândindu-mă la toate astea, mi-am propus ca 25 să însemne pentru mine un Slow down, o alergare mai la pas şi cât mai multe momente de reîncărcare fizică, psihică, emoțională şi spirituală.

În acest sens, am primit un cadou foaaarte inspirat de la fratele meu: un superb hamac roşu care se potriveşte perfect între doi meri din grădină.

Am de gând să petrec cât mai mult din timpul meu liber în acest loc. De fapt, postarea asta e scrisă acolo, în compania păsărelelor, a albinelor şi a vântului blând… muzica perfectă.☺

A te odihni nu e lene, ci e o poruncă dumnezeiască. Şi dacă până şi Dumnezeu s-a odihnit, cu atât mai mult noi, creația Lui, avem nevoie de odihnă, pe toate planurile.

Pentru că tot îmi place să alerg şi să călătoresc, îmi vin în minte două comparații din acest domeniu:

Viața nu e un sprint, ci mai degrabă o probă de rezistență în care câştigătorul e cel care rămâne în cursă un timp mai îndelungat şi are o alergare frumoasă, constantă şi eficientă.

La fel, scopul vieții nu e să ajungi la destinație cât mai repede, ci să înveți să te bucuri de călătorie, să strângi amintiri frumoase, să faci oamenii fericiți, să ajungi la echilibrul dintre a privi înapoi şi înainte.

Aşadar, eu mi-am propus să o iau mai încet, să fac totul cu mai mult calm şi într-un ritm mai puțin alert, să mă opresc mai des şi să mă odihnesc în prezența Lui Dumnezeu. Şi apropo de asta, îmi place mult versetul următor:

Veniți la Mine toți cei trudiți şi împovărați şi Eu vă voi da odihnă.
Luați jugul Meu asupra voastră… şi veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.

Adevărul e că departe de El e multă oboseală. Când ne stresăm prea mult să facem şi să dregem, dar uităm să mai stăm cu El de vorbă, ajungem la epuizare garantat. De aceea, şi în acest domeniu, eu zic că e bună zicala: “Pauzele mici şi dese, cheia marilor succese.”☺ Cu cât ne oprim mai mult pentru a vorbi cu Tatăl, cu atât mai multă energie şi înțelepciune avem pentru munca noastră.

Ok, deja am scris mai mult decât aş fi crezut şi nu vreau să vă obosesc cu discursul meu despre odihnă.:mrgreen:

Să aveți un weekend relaxa(n)t şi odihnitor!

Aa, dar nu pot să închei fără să vă pun două melodii pe care le-am tot ascultat în ultimul timp. De fapt, trei. Ca să compensez un pic absența mea pe-aici din ultimul timp.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s