De vorbă cu Tata

-Doamne… simt că nu te mai cunosc… nu mai știu exact cum ești… ce crezi despre mine, nici atât. Simt că m-am îndepărtat…

Și în inima mea, i-am auzit vocea:

-Timp, draga mea… oferă-Mi din timpul tău ca să-Ți arat cine sunt, cum sunt, ce cred despre tine. Uite, ridică-ți privirea la fluturele acela…
-Uaaaau! Un fluture negru?!?! (L-m întrerupt entuziasmată). Uite că are si ceva mov pe el. Ce frumooos e! Oare reușesc sa-l prind într-o poză?

-…
Între timp, fluturașul cel frumos s-a așezat pe o frunză de vie cu aripile deschise larg. De fapt, avea pete roșii, nu mov, un roșu aprins, catifetal…
–Nuuu! Nu plecaaa…

Dar el deja şi-a luat zborul şi l-am pierdut.

Of! Nici nu apucasem sa-l studiez cum trebuie.
…

-Vezi tu, copila Mea… ca să vezi fluturele exact așa cum e, a trebuit să-l urmarești puțin. In timpul zborului părea într-un fel, dar apoi, continuând să-l observi, ai văzut mai mult şi dacă nu ar fi zburat iar tu l-ai fi urmărit în continuare, ai fi văzut și alte detalii. Dar dacă te-ai fi mulțumit să-l vezi o secundă, iar apoi ți-ai fi aplecat din nou privirea la ale tale, ai fi rămas cu o imagine vagă, aproape neexistentă a fluturelui.
-Da… cred că înțeleg ce vrei să-mi spui, dar…
-Eu imi doresc atât de mult să stau de vorba cu tine, dar parcă în ultimul timp ești așa de ocupată, sau prea obosită, alteori văd că nu prea ai chef să vorbești cu Mine, deși îți lipsesc și ție conversațiile noastre…
-Iarta-mă… am fost o nechibzuită crezând că Tu te mulțumesti și cu fărâmiturile din timpul meu… de fapt, nici măcar nu e al meu, că și timpul e tot darul Tău. Îmi pare așa de rău! Mă poți ierta?
– Te-am iertat, copila Mea. Iartă-te și tu. Hai, ridică-te și să mergem la o plimbare. Avem atâtea de recuperat…
-Te iubesc! Te iubesc atât de mult…
-Și eu te iubesc, copila Mea, încă de dinainte ca tu să mă iubești și cu o dragoste mai mare decât îți poți tu imagina…

Share this:

Zilele astea mă tot gândeam la odihnă, la cum să mă odihnesc în ciuda tuturor lucurilor urgente sau importante de pe lista mea de TO DO.
De curând am împlinit 25 de ani şi mi-am dat seama ca în sfertul ăsta de secol cât mi-a dat Tatăl viață, principiul meu a fost ceva de genul “Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta…” (Eclesiastul 9:10)
Şi nu cred că a fost greşit, dar de multe ori, mi-am consumat energia într-un mod neînțelept, ajungând apoi să mă epuizez.
În facultate ni se tot vorbea de burn-out şi pe vremea aia ziceam “Prostii! Tre’ să fii tare sensibil sa ajungi acolo. Astea-s fițe!” Daaaar… după aproape doi ani de lucrat cu oamenii, constat că de fapt e chiar foarte uşor să ajungi acolo, mai ales dacă eşti ca mine, mereu gata să dai o mână de ajutor sau să faci lucrurile perfect.

Gândindu-mă la toate astea, mi-am propus ca 25 să însemne pentru mine un Slow down, o alergare mai la pas şi cât mai multe momente de reîncărcare fizică, psihică, emoțională şi spirituală.

În acest sens, am primit un cadou foaaarte inspirat de la fratele meu: un superb hamac roşu care se potriveşte perfect între doi meri din grădină.

Am de gând să petrec cât mai mult din timpul meu liber în acest loc. De fapt, postarea asta e scrisă acolo, în compania păsărelelor, a albinelor şi a vântului blând… muzica perfectă.☺

A te odihni nu e lene, ci e o poruncă dumnezeiască. Şi dacă până şi Dumnezeu s-a odihnit, cu atât mai mult noi, creația Lui, avem nevoie de odihnă, pe toate planurile.

Pentru că tot îmi place să alerg şi să călătoresc, îmi vin în minte două comparații din acest domeniu:

Viața nu e un sprint, ci mai degrabă o probă de rezistență în care câştigătorul e cel care rămâne în cursă un timp mai îndelungat şi are o alergare frumoasă, constantă şi eficientă.

La fel, scopul vieții nu e să ajungi la destinație cât mai repede, ci să înveți să te bucuri de călătorie, să strângi amintiri frumoase, să faci oamenii fericiți, să ajungi la echilibrul dintre a privi înapoi şi înainte.

Aşadar, eu mi-am propus să o iau mai încet, să fac totul cu mai mult calm şi într-un ritm mai puțin alert, să mă opresc mai des şi să mă odihnesc în prezența Lui Dumnezeu. Şi apropo de asta, îmi place mult versetul următor:

Veniți la Mine toți cei trudiți şi împovărați şi Eu vă voi da odihnă.
Luați jugul Meu asupra voastră… şi veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Adevărul e că departe de El e multă oboseală. Când ne stresăm prea mult să facem şi să dregem, dar uităm să mai stăm cu El de vorbă, ajungem la epuizare garantat. De aceea, şi în acest domeniu, eu zic că e bună zicala: “Pauzele mici şi dese, cheia marilor succese.”☺ Cu cât ne oprim mai mult pentru a vorbi cu Tatăl, cu atât mai multă energie şi înțelepciune avem pentru munca noastră.

Ok, deja am scris mai mult decât aş fi crezut şi nu vreau să vă obosesc cu discursul meu despre odihnă.:mrgreen:

Să aveți un weekend relaxa(n)t şi odihnitor!

Aa, dar nu pot să închei fără să vă pun două melodii pe care le-am tot ascultat în ultimul timp. De fapt, trei. Ca să compensez un pic absența mea pe-aici din ultimul timp.

You make beautiful things

Cantecul perfect pentru momentele când ne simțim un mare  dezastru pe două picioare😂
Sau zicem că “suntem praf”.
Uite că Cineva poate face lucruri frumoase chiar şi din praf.

Oricât de multe şi mărunte ar fi cioburile inimii noastre, El tot le poate pune la loc, mai mult chiar, le şlefuieşte şi le dă o formă nouă… după Chipul Său.

Găsesc acest lucru atât de încurajator şi ori de câte ori mă ‘introspectez’ şi ajung la concluzii negative, gândul că sunt prețioasă în ochii Lui mă face să merg mai departe.
Faptul ca ştiu că Dumnezeu mă modelează asemenea unui olar iscusit şi nu renunță la mine în ciuda eşecurilor mele mă face să îl iubesc şi mai mult.

Sfatul meu pentru tine e ca data viitoare când te vei mai simți un dezastru să-ți îndrepți privirea spre Cel ce te-a creat şi să-i ceri Lui părerea.

Gesturile mici chiar fac diferența!

    Veneam de la serviciu îngândurată, ba chiar tristă când ajung în dreptul unui domn care curăța parcul din fața blocului. Observ că se apleacă şi ridică un boboc de trandafir- rupt de altcineva din câte mi-am dat seama, se uită la el, apoi la mine, eram chiar în dreptul dumnealui în momentul acela şi îmi zice foarte amabil:

-Mă scuzați… primiți trandafirul ăsta? ☺

Vă spun sincer că în acel moment toată tristețea mea s-a evaporat de-a dreptul.
I-am mulțumit frumos şi mi-am continuat drumul cu un zâmbet maaare pe față.

Nu a fost un gest planificat de acel domn, nici aşteptat de mine. Şi tocmai spontaneitatea a făcut ca acest lucru minor să fie aşa apreciat. Şi bunătatea!

Nu trebuie să fii bogat sau faimos sau super-talentat ca să-i faci pe cei din jur fericiți. Trebuie doar un pic de curaj şi să îți doreşti asta.

De multe ori suntem atât de prinşi în capcana lui “eu-mie-imi” încât nu observăm nimic şi pe nimeni din exterior. Şi, Doamne, câți sunt cei care abia aşteaptă un zâmbet, o încurajare, o îmbrățişare…!

Spunea cineva că un zâmbet nu costă nimic, dar valorează enorm.
Cele mai frumoase lucruri nu costă bani, aşa că haideți să începem să le facem.

Fericirea noastră se dublează atunci când îi facem pe alții fericiți.

Deci? Ne încumetăm? 🙂

Închei cu un cântec pe care l-am mai postat, dar care mereu mă pune pe gânduri…

Sursa foto: Pinterest

Hristos a înviat!

Învierea Lui Isus este cel mai important eveniment din istorie. E garanția faptului ca şi noi vom învia din morți la o nouă viață.

Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morți va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său care locuieşte în voi.

Romani 8: 11

Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre oameni!
Dar acum, Hristos a înviat din morți, pârga celor adormiți.

Romani 15: 20

El a făcut totul pentru ca noi să avem viață veşnică. Ce rămâne de făcut?

Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferințelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui, ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morți.

Filupeni 3: 10, 11

Pentru suflet

Aşa cum corpul nostru nu poate trăi fără hrană, nici sufletul nu supraviețuieşte prea mult timp dacă nu-l hrăneşti.

Cum fac eu asta? Dându-i să ‘mănânce’ din Cuvântul lui Dumnezeu care este un izvor de viață. Îmi deschide ochii inimii, îmi este ghid şi călăuză pe cărarea vieții.
Pe lângă asta, mai citesc şi alte cărți sau materiale care să aducă vitalitate şi prospețime sufletului.
Un ajutor de nădejde în ultimii ani a fost broşura cu meditații zilnice ‘Cuvântul Lui Dumnezeu pentru astăzi’. M-am obişnuit ca după ce citesc din Biblie să parcurg şi meditația pentru ziua respectivă. Sincer, de multe ori am fost încurajată şi ajutată de aceste meditații foarte actuale şi diversificate. Aşa ca vă recomand şi vouă această broşură care apare o dată la 3 luni şi se găseşte prin librăriile creştine.

Nu aveți timp de citit? Sau poate la fel ca mine, nu reuşiți să ajungeți la librărie să vă luați broşura?
Ei bine, Fundația SEER Romania ne-o pune acuma la dispoziție broşura în format audio aici.

Cosmetica şi industria de înfrumusețare sunt în floare. Hai să începem să ne înfrumusețăm sufletul mai întâi! Apropo, spre deosebire de ten şi păr, sufletul e veşnic, aşa că… merită orice sacrificiu! 😉

Cum își va ținea tînărul curată cărarea?Îndreptîndu-se după Cuvîntul Tău. Strîng Cuvîntul Tău în inima mea,ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!

Ps. 119:9, 11

Share this:

Cântecul primăverii – http://wp.me/pXoWo-6Iz

Dragostea

Dacă tot se vorbeşte despre dragoste zilele astea (deşi chiar nu sunt fan Valentine’ Day), hai să vedem o definiție autentică:

Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n’aș avea dragoste, sînt o aramă sunătoare sau un chimval zîngănitor. Și chiar dacă aș avea darul proorociei, și aș cunoaște toate tainele și toată știința; chiar dacă aș avea toată credința așa încît să mut și munții, și n’aș avea dragoste, nu sînt nimic. Și chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n’aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndește la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduiește totul, sufere totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfîrși; limbile vor înceta; cunoștința va avea sfîrșit. Căci cunoaștem în parte, și proorocim în parte; dar cînd va veni ce este desăvîrșit, acest „în parte“ se va sfîrși. Cînd eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gîndeam ca un copil; cînd m’am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum, vedem ca într’o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea față în față. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin. Acum dar rămîn aceste trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
(Biblia, 1 Corinteni 13)

Concluzia: ştim să iubim?

Frumusețe de februarie

Ştiu că în ultimul timp nu am mai postat fotografii aşa cum mi-am propus, de fapt, nu prea am mai postat nimic (…), dar de azi mă pun pe treabă. ☺
Pentru că sunt în concediu într-un loc minunat în care am schiat, am admirat frumusețile naturii, am avut un timp deosebit alături de oameni dragi şi multe altele… aşa că vă împărtăşesc şi vouă puțin din frumusețea de aici, cine ştie pe cine conving să-mi urmeze exemplul. 😉

Straja (Lupeni):

Frumusețe,
Zăpadă,
Bucurie,
Aventură,
Splendoare

Va urma ☺

Cele mai cutremurătoare cuvinte pe care le-am auzit în ultima vreme

Prin natura muncii mele, întâlnesc multe persoane aflate în sărăcie şi zilnic mă lovesc de problema banilor, sau a absenței lor, mai exact…

Astăzi am vizitat o femeie în vârstă de care, vă spun sincer, mi-e tare milă. Condițiile în care locuieşte sunt greu de descris. Până acum o săptămână a avut o pătură în loc de uşă şi nu mai continui cu alte detalii.

Azi, în timp ce povesteam, a început să plângă, dar asta nu e ceva neobişnuit.
M-au marcat însă cuvintele ei:

Numa’ cu lacrimi mă spăl pe obraz, că apă n-am nici de băut.

Am rămas fără cuvinte.

Da, în secolul 21, în vestul României, încă sunt oameni care nu au curent electric şi apă potabilă.
Dar ca o femeie în vârstă să aibă o pensie de 300 lei şi să trăiască în astfel de condiții mi se pare revoltător şi nedrept.

Concluzii:
Dacă până acum erai nemulțumit(ă) de casa sau apartamentul tău… gândeşte-te că eşti bogat(ă) în comparație cu alții!

Dacă vezi pe stradă o persoană vârstnică cerând ajutor… cel mai probabil chiar are nevoie de ajutor. Nu îți întoarce privirea. Iar dacă nu poți mai mult, te asigur că şi o vorbă blândă va fi apreciată.

Viața asta e un coşmar pentru mulți, dar să nu ai speranță măcar
pentru cea viitoare… asta chiar e tragedie!